Calendarul imbecililor – Ermanno Cavazzoni

Prostanaci, obsedati, natarai, idioti, maniaci de tot hazul si de tot soiul, anxiosi, nebuni de-a dreptul, lombrozieni, piromani – acestia sunt „sfintii“ ale caror vieti le povesteste Ermano Cavazzoni. Calendarul lui, inspirat din istoria imbecilitatii umane, si parca mai potrivit, in vremurile noastre, decat cel cu sfinti, are un avantaj: te face sa razi. Si un dezavantaj: e convingator. Asadar sa nu arunce piatra decat cel care n-a avut in viata lui o idee fixa, o mica manie sau un obicei pe care cei din jur l-au considerat bizar.
O carte plina de spirit, care umple vechea conventie literara a biografiei cu tot absurdul existentei.
Sfatul criticului: Calendarul are 31 de vieti, asa ca le puteti citi, cate una pe zi, in fiecare dintre lunile zise „impare“. Veti deveni astfel mai impacati cu lumea in care traiti si in care nu trece o zi fara sa dai peste unul dintre ei.

SURSA: humanitas.ro

As vrea sa ma astepte si pe mine cineva – Anna Gavalda

Fiecare povestire din ‘As vrea sa ma astepte si pe mine cineva’ este astfel gindita incit soarta fiecarui personaj sa se decida intr-un unic moment crucial. In Evenimentul zilei agentul comercial Jean-Pierre nu afla de consecintele catastrofale ale unui moment de neatentie decit a doua zi, din paginile ziarului Le Figaro. Personajul feminin central din Catgut isi decide singur viitorul in cele citeva secunde urmind unui incident traumatic. Iar cind strainul misterios din Mici obiceiuri de pe Saint-Germain isi verifica mesajele telefonice in timpul primei lor intilniri, eroina hotaraste sa intrerupa sec o foarte posibila si promitatoare aventura amoroasa. Fiecare povestire este unica si proaspata datorita abilitatii autoarei de a surprinde dragostea, dorinta sau singuratatea condensate tocmai in aceste momente definitorii de maxima claritate, al caror impact trezeste in cititor regretul ca lectura s-a terminat atit de repede.

SURSA: librarie.net

Sfarsitul Ceausestilor Grigore Cartianu

Aceasta carte e povestea dramatica, ridicola si grotesca a sfârsitului celor doua personaje care se credeau nemuritoare: Nicolae si Elena Ceausescu.

Eu nu vreau sa reconstitui tenebrele Revolutiei, ci ultimele ore din viata Ceausestilor. Eu urmaresc detalii din ultimele trei zile în care cei doi dictatori sunt haituiti permanent
(Grigore Cartianu, Sfarsitul Ceausestilor)

SURSA : librariabucuresti.com


Teorema lui Almodovar – Antoni Casas Ros

Situat între ficţiune şi autobiografie, Teorema lui Almodóvar este un roman baroc în care excentricitatea se intersectează cu teoriile matematice, dar şi o meditaţie asupra (im)posibilei adaptări la viaţă a unui individ devenit monstruos. Desfigurat în urma unui accident, naratorul se întoarce puţin câte puţin la viaţă, renunţând la izolare şi explorând lumea pe care o respinsese.
Teorema lui Almodóvar este enunţată în prima parte a romanului: “E suficient să priveşti destul de mult timp pentru a transforma oroarea în frumuseţe.” Cele două priviri esenţiale în carte – prima, distantă, a lui Almodóvar, care intervine în existenţa naratorului, transformând-o într-un film, cea de-a doua, plină de pasiune, a Lisei, transsexualul de care Antoni se îndrăgosteşte, – îl fac pe acesta să înţeleagă că „în centrul vidului se află o altă sărbătoare“. Chiar dacă majoritatea coordonatelor care compun viaţa personajului – inclusiv relaţia de creaţie cu regizorul Pedro Almodóvar – sunt fictive, punctul de pornire este unul cât se poate de real: Antoni Casas Ros a ales izolarea după un cumplit accident în urma căruia a rămas mutilat. Scrierea romanului Teorema lui Almodóvar devine, astfel, un act cathartic prin care autorul reclădeşte punţile către propria existenţă.
Antoni Casas Ros s-a născut în 1972 în Catalonia franceză. La Gallimard nu l-a văzut nimeni. Nici măcar editorul său. Cu faţa mutilată în urma unui accident de maşină, scriitorul a refuzat să apară în public în ultimii 15 ani. A urmat cursuri de matematică, dar a renunţat la studii în urma accidentului. Teorema lui Almodóvar este primul său roman, distins în Spania în 2008 cu premiul Cel mai bun roman de debut. Amintind, prin refuzul său de a apărea în public, de Thomas Pynchon sau J. D. Salinger, Antoni Casas Ros a provocat numeroase dezbateri în Franţa cu privire la identitatea sau chiar la existenţa sa, mergând până la a fi considerat o găselniţă editorială sau o fantasmă a lumii literare pariziene.

SURSA : librarie.carturesti.ro



Voi?

Advertisements

2 Responses to “ce am citit”

  1. Lala Says:

    Faina ultima…tot de la Gavalda , ar mai fi “Impreuna” si “O iubeam”, dar tot mai bine scrise sunt povestirile. 😀

    1. Andrei Says:

      🙂 hei! da…nu stiu cum sunt celelalte. intamplator am dat peste cartea asta intr-o librarie, cautam altceva si mi-a sarit in ochi titlul si zis de ce nu. 🙂 o sa le caut si pe celelalte. mersi!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s