July 2010


direcţia şi eventual

întrebarea.

suntem aidoma

dar nu recunoaştem

niciodată.

Advertisements

am găsit un vin în frigider o fi vechi? o fi bun?

recunosc…mintea mea cere de cele mai multe ori

şi-n corpul ăsta sângele curge

într-un fel obosit

hmm…muzică, ţigări, vin şi

vara asta se cam termină.

privesc pe fereastră şi capul

mi-e gol

nimeni nu apare nu se zăreşte

înălţime vânt mirosul serii şi

lumini aprinse ici colo.

am crezut că cei mai trişti

sunt caii

asta până când am auzit

un saxofon.

cu fiecare secundă

devin mai bătrân

cu fiecare sticlă de bere

îmi sunt mai simpatic

şi aş putea despica

firul în patru

chiar acum

dar vreau să fiu

celebru

până la capăt.

stăteam pe-o margine

aşa… într-o doară

precum boul căruia

i-e dor de primăvară.

aveam un dor în gât

şi mâinile în buzunare.

nu e totul.

cică trece prin stomac.

beau o ţuică şi reflectez…

iubirea doare

scria pe burta unuia

în metrou.

stătea rezemat de uşă

tăcut.

o fi înghiţit problema

şi acum

era constipat.

simţurilor!
nimicul venit dintr-o dată
uite aşa:

ştiu.
uşor uşor ajungem
să existăm precum
consoanele.
scurte urâte colţuroase.
aştepţi să scriu, nu?
să fiu. să exist. să.

probabil că matematic
am ajunge undeva
ne gândim.

ne gândim şi nimic.
libertatea are nevoie
de cel puţin
doi
întotdeauna

dar noi suntem singuri
de capul nostru.

evident că eu nu l-am reţinut cum trebuia. dar uită-te mai jos :

” I was gifted, am gifted. Sometimes I looked at my hands and realized that I could have been a great pianist or something. But what have my hands done? Scratched my balls, written checks, tied shoes, pushed toilet levers, etc. I have wasted my hands. And my mind. ”

– Pulp – C. Bukowski

,aprind ţigara asta
şi încerc să-mi dau drumul
la gură.
nu o să urlu
subtilitatea se face
cu paşi mici
şi pe un ton potrivit

să-mi spun mie
toate acele lucruri
mărunte vii concrete

câtă incoerenţă
în acest creier strâns
într-o menghină
cât praf şi balast
adunat aiurea

demenţa asta oare duce
undeva?

Next Page »