beau o ţuică şi mă gândesc
la cele doişpe secrete despre cum să rămân
veşnic sănătos
astea…astea nu se spun
trebuie să le cumpărăm
ca de altfel orice.
curioasă specula asta
mai suspecţi oamenii
care putrezesc pe zi ce trece
întru bucuria, fericirea, mişmaşul
detailiştilor şi angrosiştilor.
ăştia suntem şi poate
nimic mai mult
şi oare de ce
mă văd în mega imaj
privind ca prostul
o caserolă cu afine
culese în chile şi
importate din olanda
şi-mi spun:
bine că am bani pe card?

p.s: un moment de trezire pentru puţoii care cred ca a fi cool înseamnă a cumpăra rahaturile pe care ţi le îndeasă ăştia de pe lângă noi pentru că ne văd în toată prostia noastră.
încă ceva. ascult oameni care povestesc cu nostalgie despre produsele pe care le consumau anii trecuţi, cu precădere în comunism, momentan e cam singura noastră chestie cu care putem face comparaţie, cât de bune cât de nu ştiu ce…dar până una alta merg la supermarket şi cumpără toate căcaturile importate de la băieţii deştepţi de peste hotare. de ce?
nu e vorba aici de o nostalgie comunistă. deloc. e vorba de a realiza că suntem câteodată foarte proşti. şi eu recunosc.

Advertisements