totul.
acum
alergam ca nişte alergători beţi
eu şi kafka
printr-o minte printr-un timp
aiurea.
pe o sârmă atârnau trei elefanţi
şi unul semăna cu al pacino
era urât aşa dar avea o carismă
de pahiderm năbădăios
şi atârnând aşa aiurea
atârnau.
eu şi kafka alergam
pur şi simplu
printr-un câmp de rapiţă
printr-o vale adâncă
printr-o trecătoare
printr-un sat de oameni simpli
şi el râdea şi eu trăgeam din greu
o sacoşă cu metafore
poate poate o să înnoptăm
cumva în secolul ăsta
minţeam cu zâmbetul pe buze
pentru o realitate de lungă durată
a noastră şi a celorlalţi
şi când ceilalţi adormeau
ne stingeam de la buton
amândoi
şi admiram noaptea privind lung
aiurea.

Advertisements