May 2010


beau o ţuică şi mă gândesc
la cele doişpe secrete despre cum să rămân
veşnic sănătos
astea…astea nu se spun
trebuie să le cumpărăm
ca de altfel orice.
curioasă specula asta
mai suspecţi oamenii
care putrezesc pe zi ce trece
întru bucuria, fericirea, mişmaşul
detailiştilor şi angrosiştilor.
ăştia suntem şi poate
nimic mai mult
şi oare de ce
mă văd în mega imaj
privind ca prostul
o caserolă cu afine
culese în chile şi
importate din olanda
şi-mi spun:
bine că am bani pe card?

p.s: un moment de trezire pentru puţoii care cred ca a fi cool înseamnă a cumpăra rahaturile pe care ţi le îndeasă ăştia de pe lângă noi pentru că ne văd în toată prostia noastră.
încă ceva. ascult oameni care povestesc cu nostalgie despre produsele pe care le consumau anii trecuţi, cu precădere în comunism, momentan e cam singura noastră chestie cu care putem face comparaţie, cât de bune cât de nu ştiu ce…dar până una alta merg la supermarket şi cumpără toate căcaturile importate de la băieţii deştepţi de peste hotare. de ce?
nu e vorba aici de o nostalgie comunistă. deloc. e vorba de a realiza că suntem câteodată foarte proşti. şi eu recunosc.

Advertisements

When Johnny comes marching home again, hurrah, tala
He’s coming by bus or undergound, hurrah, tala
A woman’s eye will shed a tear
To see his face so beaten in fear
And it was just ‘round the corner in the English Civil War

It was still at the stage of clubs and fists, hurrah, tala
When that well-know face got beaten to bits, hurrah, tala
You face was blue in the light of the screen
As watched the speech of an animal scream
The new party army was marching right over our heads

All right

There you are, ha, ha, I told you so, hurrah, tala
Says everybody that we know, hurrah, tala
But who hid a radio under the stairs?
Who got caught out unawares?
When the new party army came marching right over our heads

Yeah, yeah, yeah

When Johnny comes marching home again, hurrah, tala
Nobody understands it can happen again, hurrah, tala
The sun is shining and the kids are shouting loud
But you gotta know it’s shining thought a crack in the cloud
And the shadow keeps falling when Johnny comas marching home

totul.
acum
alergam ca nişte alergători beţi
eu şi kafka
printr-o minte printr-un timp
aiurea.
pe o sârmă atârnau trei elefanţi
şi unul semăna cu al pacino
era urât aşa dar avea o carismă
de pahiderm năbădăios
şi atârnând aşa aiurea
atârnau.
eu şi kafka alergam
pur şi simplu
printr-un câmp de rapiţă
printr-o vale adâncă
printr-o trecătoare
printr-un sat de oameni simpli
şi el râdea şi eu trăgeam din greu
o sacoşă cu metafore
poate poate o să înnoptăm
cumva în secolul ăsta
minţeam cu zâmbetul pe buze
pentru o realitate de lungă durată
a noastră şi a celorlalţi
şi când ceilalţi adormeau
ne stingeam de la buton
amândoi
şi admiram noaptea privind lung
aiurea.

eşti frumoasă.

ei bine,
eşti.

ei bine,
eu…
eu sunt.
şi atât.

căutam benzină pentru zippo
un zippo negru jumulit de vreme
şi de buzunarele unui prieten
şi toate benzinăriile bulgăreşti
nu aveau benzina asta
pentru zippo
şi călătoream într-o maşină
albastră
şi iubita mea
mă iubea ca şi când
lumea ar fi fost
plată ca o apă
de harghita
şi fără rost
inutilă în plus
lumea asta
şi dragostea noastră
strânsă într-o grămăjoară
preţioasă.

al unei palme peste mutră
când nu poţi alege decât
o singură rută.
un ucigaş în serie
te ştie după numele mic
şi în rest
mai nimic.

dragoste
într-un pumn strâns
pe lama unui cuţit
în adâncul inimii
pe vârful limbii
în corpul tău
şi-al meu.

ei bine, şarmul ăsta
şarmul ăsta discret
de serie.

şi sunt întins aiurea pe caldarâm.
un suspin.
un sărut.
toată iubirea asta s-a dus dracului
şi nu ne-a mai rămas decât ţigara de după.
un câmp cu iarbă
cu flori
şi o necesitate absurdă
de a vedea frumosul
cu orice preţ.
singurătatea nu se împarte
tuturor.
caii…
caii sunt cei mai trişti.
caii…
îţi spun, sunt cei mai trişti.

Next Page »