se făcea noapte şi trimbulind

strângea în palmă nişte hârtie

hârtia era pulpa unei frustrări

de a nu se afla înăuntrul

unei enigme cu silabe ciudate

eu zic cuvântul tău, tu zici cuvântul meu, este 6 martie azi,

cuvântul meu inexistent, apăs pe taste şi  mă mir

de mâna care scrie.

un cuvânt obosit de iubire

o atingere

între tăcerile noastre ale tuturor

o atingere cu care se termină

marea.

ne stingem pe sărite

şi privim aiurea ca nişte boi proşti

aşteptăm rezultatul testului:

oare  existăm aici?

aici – locul unde existăm calificat şi unde nu suntem deloc.

——————————————————-

text scris: buggeritaerialblues, trimbulind şi skinIm’In

Advertisements