stau liniştit şi privesc pe fereastră spre casa poporului

văd lumina aprinsă şi-mi spun

se lucrează pentru noi

altădată e ceaţă şi

atunci nu mai ştim nimic

dimineţile ne bem cafeaua pe băncuţă

stăm cu spatele la fereastră

şi ne aprindem o ţigară

câteodată vin si pescăruşii

şi atunci iubita mea le împarte pâine

————————————————————
această criminalitate redusă cu acordul părţilor.

bunicul meu a murit.

i-am lăsat o ţigară aprinsă înfiptă în ţărâna de pe mormânt. era una cu filtru.

bunica s-a întrebat: ?

cică a umblat cineva pe acolo. şi i-am spus : eu am fost. atunci ea s-a gândit şi a rămas foarte impresionată.

aştept să cadă seara. să cadă de tot.

am fost un pictor. un bulangiu. tăcut dar de treabă. un trecător. un copil.

—————————————————————————————————-

muşcă din mine să vezi cum sunt pe partea cealaltă

—————————————————————————————————-

adormeam mort de beat cu gândul la cursul de marketing direct. mă trezeam privind pereţii albi minute în şir. aveam capul pe pernă şi ochii îmi cădeau greoi. acea bătrâneţe a oaselor. acea bătrâneţe a minţii.
ascultam morrison şi îmi simţeam corpul lichid. de jos totul părea sinuos. vinul era pe terminate şi restul era  o piftie tremurândă pe o farfurioară mult prea mică.
priveam pereţii şi apoi mă târşăiam până la baie.
mă voi spăla pe faţă până la sfârşitul vieţii, îmi spuneam.

————————————————————————————————

ne-am putea număra picioarele pe sub masă. dar la ce bun dacă nu vom fi împreună până la sfârşit?

———————————————————————————————–

doamne,

tu eşti un bulangiu nevăzut

când moartea vine

când moartea vine

tu fugi

Advertisements