şi mă aşez

vremea când furam bomboane verzi

cu un gust ciudat de mentă

din sertarul bunicii

ea ne dădea câte una pe zi

că cică mai mult nu avem voie

şi să ne ajungă

ziua aia când am băut prima bere

cu bunicul în cârciuma de lângă bloc

într-un imobil vechi în care la etaj

funcţiona un hotel în care nu stătea nimeni

iar apoi se mutase Elvila să-şi vândă mobila

pe care nimeni nu voia să dea banii

şi ziua aia când pe de o parte şi de alta a străzii

aşteptau sute de camioane să intre în vamă

şi şoferii aveau nişte sertăraşe mici din care scoteau

zeci de mii de chestii minunate şi ni le împărţeau

şi noi recunoscători le vom aminti aici :

guma Turbo, Cin-Cin, acadele colorate şi caramele şi alte chestii

pe care noi nu le ştiam

şoferii erau

turci : îmbracaţi cu blugi, pantofi uşori, cămaşă şi aveau

burtică şi mustaţă

polonezi : tricou, bermude, şlapi, păr şaten deschis şi unii cumva blond

bulgari : papuci din plastic, cam murdari pe mâini, părul răvăşit, grăsuţi şi cam ursuzi.

români : ce vrei mă? o gumă? n-am mă! căraţi-vă dracu!

ziua când cotrobăiam prin sertarele din bucătărie

în căutare de chestii vechi şi valoroase

ştiam că acolo sunt amintirile bunicilor

şi găseam mereu chibrituri, hărtii şi o proteză

care nici acum nu ştiu cui a aparţinut

ziua aia când i-am lăsat bunicului o ţigară aprinsă

înfiptă în ţărână

ziua aia când urcat pe scenă a trebuit să fac

un solo de bass şi nu numai că eu habar nu aveam că

trebuia să fac asta dar mi se întrerupsese şi cablul

ziua când mort de beat am căzut în baie

şi am adormit instantaneu blocând uşa

şi toată lumea credea că am murit

ziua când mi-am pus pe mine mulajul

ce reprezenta corpul femeii şi voiam să

fiu şi eu cuminte măcar o dată la ora de biologie

şi toate momentele alea pe care le văd

acum în fumul de ţigară

în fumul ăsta albastru

şi zâmbesc

Advertisements