tremuram

şi nu-mi găseam berea

îl ştiam pe diavolul ăsta

diavolul ăsta bătrân

de atâta amar de vreme

îmi spuneam nebun

şi ucideam din plăcere

precum ţâncul care

suge o acadea pe veranda

casei părinteşti

mă simţeam

şi râdeam în sinea mea

nu e  loc pentru voi

nu e  loc

şi clovnul ăsta

şi buzele astea roşii

şi zâmbetul amar

şi ochii

ochii ăştia

care nu mai spun

nimic

ochii ăştia care

s-au stins

Advertisements